Construita in jurul anul 1639, Biserica de lemn Sfanta Paraschiva din Susani se afla in satul Sarbi, Maramures, si a fost construita din lemn de stejar. Relativ veche, biserica pastreaza cateva din trasaturile cele mai arhaice din arhitectura sacrala de lemn romaneasca. Elementul care confera adevarata valoarea a acestui lacas de cult este conservarea portalului de intrare, unul dintre cele mai exceptionale piese de acest fel din Romania, al carui mesaj se poate traduce printr-un calendar bizantin. Sculptura portalului ofera o cheie de descifrare a limbajului in lemn, pierduta de doua secole din traditia romaneasca de a construi. Forma arhaica a acestui portal se regaseste in forma acoperisului vechi si la trecerea spre partea sacra, in interior, dinaintea iconostasului. La aceasta biserica nu au existat initial nici tatani de fier, nici ferestre de sticla, nici clopot, acestea fiind in vechime prea scumpe si de aceea inlocuite cu lemn. La toate acestea se pot adauga arhitectura armonioasa si deosebit de sculpturala a constructiei, pictura murala bine pastrata pe iconostas si in altar si nu mai putin colectia de icoane vechi.

Biserica de lemn Sfanta Paraschiva din Susani este creatia mesterului de biserici Gozda, semnat pe portalul de la Budesti Josani in 1643. Lui i se poate atribui si biserica de lemn din Slatioara, ridicata inainte de 1639, demolata la inceputul secolului XX. Biserica a fost datata de Tid Bud din anul 1532. Vechimea lasata de Tit Bud s-a perpetuat pana la Aurel Bongiu, care a propus citirea anului 1667 in inscriptia de pe usa.

Datarea dendrocronologica a stabilit in 1997 ca biserica de lemn este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul fiind taiat in iarna dintre anii 1638-1639. Cel mai probabil lacasul a fost inaltat in vara urmatoare. Din informatiile pastrate de biserica, cat si din conscriptia de la 1774 si 1786-89, este relevat faptul ca ctitorul bisericii din lemn din Sarbi Susai apartine unei familii de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor asezari medievale Balotesti si Camarzana.

Biserica initiala nu avea turn. Acesta a fost ulterior adaugat, deoarece talpile turnului nu sunt legate cu butea, cum era obiceiul, ci numai asezate peste tinda femeilor. Turnul a fost adaugat  inainte de 1751, posibil la data inscriptiei de pe usa intrarii, la 1667. In primavara anul 1760 a fost pictata tampla bisericii de pictorul itinerant Alexandru Ponehalschi. Pictorul surprinde date importante despre acest moment in doua pisanii de pe tampla iconostasului.

Conform inscriptiei de pe dosul peretelui iconostasului, altarul a fost pictat in anul 1800: “Acest oltariu din mana de Nicolai Famochevici, Anu lui Dumnezou 18 sute, luna mai 1 zeale". Inaintea pictarii a fost inchis ochiul de fereastra cu oblon dinspre rasarit si inlocuit cu o noua fereastra mica deasupra ei. Probabil tot atunci au fost inzestrate ferestrele cu sticle rotunde, inramate.