Construit de G. Bagdi in 1535, Castelul Mitropolitan este un monument istoric. A apartinut si lui Mihai Apafi al II-lea, ultimul principe al Transilvaniei. A devenit sediu al Episcopiei greco-catolice (1737), mai apoi al Mitropoliei (1853). O perioada a gazduit si Muzeul de Istorie orasenesc.

Castelul Mitropolitan este un edificiul cu patru niveluri (subsol, parter si doua etaje) si are plan de cruce asimetrica, cu trei dintre capete incheiate poligonal, in trei laturi. El s-a format din modificarea edificiului precedent, nucleul castelului, un turn locuinta - donjon, asa numita Cetate Rosie - denumire provenita probabil de la acoperisul de tigla, in antiteza cu cladirile din jur, acoperite cu sindrila.

Acesta, peste cele trei niveluri de deasupra beciurilor, fiecare cu cate trei incaperi mai mari, avea construit deasupra cornisei principale un lacas mai mic, cu cornisa crenelata si acoperis, care ulterior este inlocuit cu un foisor din grinzi peste care trona acoperisul inalt, in patru ape, dupa cum putem observa intr-o xilogravura din volumul Votiva apprecatio, editat la Blaj in 1760. La parterul cladirii se gaseau guri de tragere, si se gaseau ferestre boltite si portaluri incheiate in arc semicircular.

Realizate in 1842, fatadele actuale, in registre orizontale, reprezinta o remarcabila compozitie clasicista tarzie, unitara si simpla, cu doua porticuri pe coloane toscane, unul spre curte, incoronat cu un fronton triunghiular, celalalt spre exterior, cu un balcon traforat. Avand fontoane, ferestrele etajului I, iar cele ale etajului II au sprancene drepte. Beciul este format din trei incaperi boltite semicilindric, pastrandu-se si intrarea originala a acestuia, marcata de un ancadrament de piatra in arc semicircular, sub intrarea dinspre curte a castelului.

Sub porticul actual se prelungeste un coridor scurt, format probabil prin inzidirea perechilor de piloni care sustineau podul de peste santul de aparare care odinioara inconjura pe trei laturi edificiul. Aripa corespunzatoare portii de acces precum si cea sud-vestica, foste parti din castel, au dat ulterior, prin transformare, constructiile de mai tarziu, manastirea Buna Vestire si anexele resedintei.