Constructia era destinata in anul 1885 scolii profesionale de padurari, cum era denumit in acea perioada actualul Liceu Silvic. Aceasta exista inca din timpul ocupatiei turcesti, fiind cunoscuta sub denumirea de "Casa de vanatoare", pentru ca sub dominatia austriaca sa primeasca numele "Castelul de vanatoare al contelui Mercy". Existenta casei de vanatoare a fost mentionata in timpul marii epidemii de ciuma din Timisoara (1738-1739).

In cadrul sapaturilor facute pentru fundatia cladirii, pe langa oseminte umane si fragmente de arme s-au gasit bani de argint cu efigia Sfintei Maria, din anul 1503, monede din a doua jumatate a secolului XVI, care purtau emblema "Herzog von Brandemburg", o mare cantitate de monede de argint din vremea imparatului Leopold (1658-1703), si bani de bronz din timpul imparatesei Maria Tereza si a imparatului Franz Josefh. Initial, forma cladirii era octogonala, iar din cateva fotografii facute la sfarsitul secolului XIX iese in relief caracterul arhitectural turcesc. In anul 1849, aici s-au intalnit generalul Bem, conducatorul armatei revolutionarilor lui Kossuth, fiind ranit, cu generalul Dembinski, de la care a preluat comanda trupelor.

Pe la sfarsitul secolului XVIII, castelul de vanatoare a devenit loc de petrecere. Intr-o monografie a Timisoarei din 1900 aflam ca "acesta a fost cel mai vizitat loc de agrement". In mijlocul unei frumoase paduri de stejar se afla un restaurant spatios cu o sala de dans rotunda, dar care pe la sfarsitul secolului a intrat in declin, pentru ca era la o jumatate de ora de mers de oras si vizitatorii trebuiau sa-si intrerupa petrecerea deoarece portile cetatii se inchideau la ora 9 seara. Cetatenii au insistat in van pe langa comandantul cetatii sa prelungeasca ora de inchidere a portii, acesta un a acceptat, ci a admis doar sa se poata intra pana la 11 in ziua carnavalului. In prezent, in cladire se afla "Scoala profesionala de padurari".