Monumentul reprezinta o fosta cetate regala si centrul comitatului Dabaca. In secolele X-XIV a insemnat un punct esential in istoria Transilvaniei. Cetatea este amplasata in actuala localitate Dabaca din judetul Cluj.

Primele cercetari ale cetatii dateaza din 1837 prin lucrarile lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologica complexa inceputa in anul 1964 de catre echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea Dabaca se prezinta sub forma inelara si era compusa din patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Era amplasata pe terasa superioara a vaii Lonei si era utilizata pentru a pastra controlul asupra drumului de transport al sarii de la Sic la Poarta Mesesului.

Prima cetate a fost construita in secolul IX. K. Hodor, care a descris in 1837 ruinele cetatii, considera ca a fost intemeiata pe locul unei cetati dacice. Cetatea secolului IX-X era protejata de santuri si de valuri de pamant. In prezent s-a constuit si un turn patrulater, respectiv un zid de legatura al partii estice si vestice ale primei incinte, zid cu o grosime de 3,2 m .

Atat turnul, cat si zidul au fost devastate odata cu invazia mongola. Arheologii romani au incercat mult timp sa descopere elemente care sa sustina textul din Gesta Hungarorum cum ca cetatea ar fi fost utilizata ca resedinta a conducatorului local Gelu. Aceste cercetari nu au avut succes, desi, contrar opiniei arheologului maghiar Bona, locuirea sitului in secolul al IX-lea a fost confirmata de numeroase obiecte.

Cetatea Dabaca a fost devastata la invazia tatarilor din 1241, fiind apoi restaurata. Nu a mai reusit insa sa isi pastreze importanta. Pietrele cetatii au fost utilizate la ridicarea castelului Teleki. In prezent ruinele cetatii sunt partial acoperite.

Cetatea Dabaca este atestata initial in anul 1214, iar in 1243 printr-un act de donatie, regele Bela al IV-lea al Ungariei doneaza 3 sate care apartineau cetatii (Fatateleke, Bachunateleke si Chegeteleke) catre comitii Theotonicus si Hermann, drept multumire pentru serviciile lor. Odata cu acest eveniment apare mentiunea terras castri nostri de Doboka.

In 1271 acest obiectiv turistic este donat banului Micud, ca rasplata pentru faptele curajoase, donatie atestata in anul 1279 de Ladislau al IV-lea.