In secolul XV este mentionata in cronica lui Sukrullah, Cetatea Enisala, amintind de cetatile cucerite in Dobrogea, in campania din 1388-1389, de catre Baiazid I Ildaram. La vremea aceea, lacul Babadag era imbinat cu Lacul Razim iar acesta la randul sau nu era decat un mare golf la Marea Neagra. In hartile nautice Donavici, Cernetul, cat si in hartile nautice Aspera, Canalul Dunavat, era navigabil. Avand o locatie favorabila, Cetatea Enisala era plasata mai mult sau mai putin in centrul Dobrogei, controland atat caile terestre cat si cele maritime. Se presupune pe aceste baze ca satul identificat la NV cetatii trebuie sa fii existat un port.

Ridicarea cetatii este atribuita genovezilor, daca luam in considerare descoperirile monetare cat si analogiile evidente ce se pot face in ceea ce priveste tehnica de constructie cu zidul genovez de la Constanta si cel al Cetatii de Jos de la Hirsova. Ridicarea cetatii se plaseaza in a doua jumatate a secolului al XIII-lea sau in prima jumatate a veacului urmator. Marea Neagra devenise proprietate aproape exclusiva in ceea ce priveste comertul genovezilor, dupa tratatul de la Nymphea din 1261. Genovezii ar fi fost singurii care ar fi avut la indemana atat motivatia cat si mijloacele de a ridica o cetate. Este foarte probabil sa se fi folosit mesteri de scoala bizantina.

Folosindu-se materialul numismatic descoperit pe parcursul timpului la Enisala, ceramica "tipic feudala de sorginte provincial bizantina", databila intre secolele XIII-XIV. Momentul ridicarii cetatii Harsova este plasat in ultimul sfert din veacul al XIII-lea. Prin pozitia centrala, lipsa activitatii economice, destinatia evident politica, administrativa, militara, ar putea indica faptul ca cetatea era de fapt resedinta unui conducator local.

Cucerita in campania otomana din 1388-1389, cetatea a reusit sa-si mentina pozitia pana in 1396, cand Mircea cel Batran cucereste nordul Dobrogei. Mehmed I Celebi va razbi garnizoana de la Enisala in 1416-1417 si va realiza lucrari de restaurare caci, precum ne spune Sukrullah, cetatile de aici "se aflau ruinate din pricina ghiaurilor fara minte".

Urmele asediului nu au fost gasite nici de sapaturile efectuate de I. Barnea, acest lucru poate fii explicabil probabil prin faptul ca dupa data presupusa a ultimului asediu, cetatea a mai fost folosita o vreme dupa care a fost abandonata, neavand asadar parte de un deznodamant violent ale carui urme s-ar fi pastrat.

In partea NE de apele lacului Razim, iar in partea vestica se aflau pereti verticali de stanca cu o inaltime de aproximativ 70 m, Cetatea Enisala se afla pe un un deal. Intrarea principala se afla pe partea de S, iar la E era flancata de un turn hexagonal ce are ferestre de tragere paralele cu curtina si in care accesul se facea de pe drumul de straja, urmele acestei intrari fiind inca vizibile. A doua intrare facea cel mai probabil comunicatia mai lesnicioasa cu presupusul port din sat. Aceasta a doua poarta se afla la N, prezentand o deschidere in arc, si era flancata la V de un turn de plan patrat, avand la randul lui ambrazuri si putand identifica inca in interior urmele traseului galeriei de tragere.

Intrarea principala cu latimea de 3 m si o inaltime de 4m detine un arc dublu in plin cintru. La colturile de NE si SE se gasesc alte doua turnuri hexagonale iar la mijlocul laturilor de N si E cate un turn de plan patrat. Curtina vestica fiind adapostita de pantele abrupte ale colinei nu sunt fortificate suplimentar ci au doar un pinten masiv, de forma dreptunghiulara, de zidarie pentru sprijin. Pe fata interioara a curtinei sud-estice se constata fundatiile unui corp, presupus a fi folosit la caturile sale superioare drept resedinta pentru capitanul garnizoanei iar la subsol drept temnita.