In anul 1465 Iancu de Hunedoara emite un document in care atesta existenta unui castelan la Fagaras. Intemeierea cetatii a debutat la finele secolului al XIV-lea si a continuat, prin adaugiri succesive, pana la sfarsitul secolului al XVII-lea.

Ridicata din piatra si caramida, cetatea interioara era sub forma unui patrulater neregulat, latura de est fiind mai lunga si era aparata de un turn de avanpost (barbacana). Al doilea rand de ziduri, ce urmau planimetria celor anterioare, a cuprins turnul avanpost in ele, ajungand astfel Turnul Portii.

Poarta masiva din lemn de stejar, tintuita in cuie de fier se gaseste sub Turnul Portii, iar sub bolta intrarii erau aranjate camarute pentru ostasi. In interior, in preajma portii, se gasea o structura de lemn, pe roti, care in caz de asediere, se umplea cu pamant, blocand astfel intrarea in cetate.
Corpul central al cetatii Fagaras se afla deasupra portii si era utilizat ca locuinta a parcalabului (comandantul cetatii). In colturile cetatii se aflau trei turnuri octogonale si unul circular, de tip donjon, Turnul Rosu, in acesta din urma locuind castelanul. Turnul Rosu era cel mai inalt edificu al cetatii, ridicandu-se pe cinci etaje.

De la ultimul nivel scara continua spre turnul ceasului, care nu mai exista in prezent. Acest turn a fost restuarat in anii 1974 si 1997. Scara restaurata cu beton a incarcat insa foarte mult structura de rezistenta si a cauzat aparitia unor fisuri.

Voievodul Stefan Mailat a delegat, la finele secolului al XVI-lea, inconjurarea cu un al doilea rand de ziduri, legand turnurile din sud ale vechii cetati. Pentru ca dorea sa locuiasca la Fagaras, voievodul a creat apartamente pentru el si familia lui.

Odata cu anul 1623, Principele Gabriel Bethlen a hotarat inceperea unor lucrari importante de restaurare, folosindu-se de munca gratuita a 1.500 de iobagi. Astfel s-au ridicat cele trei bastioane dotate cu cazemate. Castelul Fagaras a fost decorat cu lucrari ale mesterilor italieni din perioada renacentista si cu alte lucrari ale mesterilor sticlari de la Murano.

S-au ridicat logiile de la primul etaj al aripii de sud, cu bolti elegante, sprijinite pe sase pile de zidarie masive si impozante.

In pivnita de vinuri de la primul nivel se gaseau 200 de butoaie cu o capacitate de 100.000 litri de vin. La al doilea nivel erau apartamentele princiare, infrumusetate cu ceramica ornamentala si pavate cu caramizi hexagonale. Al treilea etaj prezenta salile de mese si de audiente.

Restaurand si aripa de nord, prin intarirea zidului cetatii initiale, s-a creat un spatiu pentru amenajarea de locuinte. Odata cu aceste constructii, planimetria cetatii a devenit patrulatera, cu patru bastioane in colturi, iar in interior se gasea vechea cetate. Bastioanele au zidurile de caramida, sunt umplute cu pamant, iar baza este din piatra fasonata pentru a pastra o mai mare rezistenta. Bastioanele au fost ridicate in asa fel incat se puteau sprijini reciproc cu foc.

La partea superioara prezinta platforme pentru artilerie si parapete de zidarie, inalte de 1,5 m, in care au fost practicate metereze. Cazematele ce se gasesc la primul nivel, au tavanul boltit si rasuflatori de evacuare a fumului provenit de la tunuri. In timpul lui Gheorghe Rakozi I au fost intarite zidurile de pe laturile din sud si nord prin interior, spatiul de 6 m fiind umplut cu pamant.

In centrul aripii de nord s-a mai construit un turn, Turnul Pestrit, unde locuia principesa. De altfel, al doilea etaj al acestei laturi era utilizat in mare parte de femei.

Tot in acea perioada s-a ridicat si cladirea corpului de garda, iar santul de aparare care incojura cetatea a fost largit si adancit. In acest fel, Cetatea Fagarasului a devenit o luxoasa resedinta princiara, adevarata capitala a Transilvaniei, dupa Alba Iulia. Aici s-au tinut 11 Diete si s-au primit peste 50 de solii straine. Tot aici s-au incheiat si s-au desfacut aliante, s-au semnat tratate. Pagini de istorie, pagini de cultura seculara, pagini de glorie.

Odata cu secolul al XVII-lea, cetatea a fost cazarma, apoi garnizoana militara, iar fastul si destinatia originara s-au pierdut. In prezent se pot vedea in castel temnitele medievale, unele dotate cu sali de tortura. In timpul comunismului, in bastioanele, turnurile si pivnitele cetatii au fost aranjate celule de detentie, intre 1948 si 1960 cetatea fiind transformata intr-una din cele mai stricte inchisori ale gulagului romanesc.