Cu o indelungata istorie, plina de framantari si lupte, desfasurate mai ales in epoca de aparare a tarii impotriva turcilor, Cetatea Giurgiu este acum insemnatul port dunarean Giurgiu si apare mentionat in actele scrise abia in 1409; acesta a fost intrebuintat de romani ca sediu al unei garnizoane de paza si habitat fara intrerupere.

Mircea cel Batran zideste o cetate de piatra in vecinatatea portului, in mijlocul unui ostrov de pe Dunare, legata de mal printr-un pod de lemn. Ridicata solid si mereu intarita, cetatea stiuta si sub numele de castelul Sin Giorgiu - avea, dupa cum scrie Nicolae Balcescu in "Istoria Romanilor sub Mihai Voda Viteazul", "ziduri tari, dar fara valuri de pamant si fara flancuri la ziduri, avand numai turnurile imprejur si inauntru un turn mare (donjon)".

Domnii Mircea cel Batran, Dan al II-lea, Vlad Tepes au aparata eroic cetatea. Aceasta a cunoscut victorii si infrangeri, treceri succesive de la o stapanire la alta. Pe sub zidurile sale a trecut puhoiul lui Sinan Pasa, cand s-a indreptat spre Calugareni. Acolo Mihai Viteazul va obtine o victorie rasunatoare, dupa care, se va intorce cu intariri si va elibera Targovistea si Bucurestii, ocupate de turci, si i-a alungat pe acestia la Dunare.

Cetatea Giurgiu este o adevarata "santinela a capitalei la Dunare" asa cum a numit-o scriitorul Alexandru Vlahuta. Aceasta a stat sub stapanirea Imperiului Otoman pana in 1829, cand a fost daramata. Cu acest ultim eveniment a luat sfarsit rolul sau istoric, din cetate ramanand numai cateva ruine.