In inima orasului Orastie se situeaza ruinele cetatii de pe vremuri, cu zidul de aparare ce reprezenta un sistem de fortificatii medievale reprezentative. Cetatea Orastie putea fi observata mai mult din interiorul zidurilor, deoarece, pe latura exterioara, altadata santul cu apa al cetatii, s-au construit in ultimul secol si jumatate locuinte ce lipsesc total de vizibilitate acest monument istoric.

Cetatea de la Orastie este atestata documentar inca din anul 1544 de catre Sebastian Munster, iar pe la 1560 de catre Giovanandrea Gromo. La sfarsitul secolului al XIX-lea, o descriere a cetatii de la Orastie este ilustrata de A. Amlacher. Cetatea si-a pastrat forma rectangulara pana in prezent, cu latura estica usor semicirculara. Lungimea de la est la vest era de 91 m, iar latimea sud-nord de 84,5 m. Zidurile erau construite din piatra de rau prinse cu mortar din var si nisip cu granulatie mare. Grosimea zidurilor era intre 1,55 si 1,70 m.

De-a lungul timpului, zidurile au fost restaurate in diferite puncte cu piatra si caramida. Partea cea mai inalta, ce se afla pe latura de est, masoara pana la 6-7 m fata de nivelul exterior al solului actual, santul cu apa ce se afla imprejurul cetatii, fiind alimentat din Canalul Morii. A. Amlacher afirma ca fortificatia de la Orastie a avut mult de suferit in timpul invaziilor turcesti din 1438 si 1479 – cand a avut loc lupta din Campul Painii – fiind invadata in 1561 si restaurata in 1631.

In incinta cetatii Orastie se afla ansamblul format din biserica reformata ctitorita in sec. XIV si biserica evanghelica ridicata in secolul XIX. Cele doua biserici tin de comunitatile protestante maghiare (reformata) si germana (evanghelica). In aceeasi incapere se gaseste si rotonda ecleziastica care semnifica un complex arheologic aflat sub nivelul solului, si care dateaza din secolul XI si contine peretii unui lacas bisericesc.