Cetatea Rasnov este amplasata pe vechiul drumul traditional Brasov-Rucar-Campulung Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca.

De-a lungul timpului, Cetatea Rasnov a fost victima multor atacuri, o singura data luptatorii ei fiind siliti sa deschida portile, in anul 1612, din cauza lipsei de apa.

Construita pe dealul ce se ridica la sud de centrul orasului Rasnov cu sprijinul locuitorilor acestui asezamant si celor din comunele invecinate, Cristian si Vulcan.

Cetatea Rasnov era cunoscuta sub denumirea de Cetatea Taraneasca deoarece constructorii cetatii aveau ca principala ocupatie agricultura.

In tot acest timp, denumirea de Cetate Taraneasca s-a metinut deoarece asezarea si-a creat, chiar in epoca de inflorire a breslelor, un pronuntat caracter agrar.

Cetatea Taraneasca a Rasnovului este atestata documentar pentru prima oara in anul 1335 cand, in urma unei noi invazii a tatarilor in Tara Barsei, a fost pustiit intreaga regiune cu exceptia Cetatii Rasnovului si a cetatii de pe dealul Tampa de la Brasov.

Aceste cetati au rezistat invaziei datorita fortificarilor puternice si astfel au salvat viata locuitorilor refugiati in interiorul lor.

Desi unii istorici afirma ca cetatea Rasnov a fost construita de catre cavalerii teutoni, nu exista nicio atestare documentara care sa intareasca acest fapt.

Cercetarile arheologice din 1970 si cele mai recente au scos la iveala o capela dreptunghiulara cu absida semicirculara in cetatea exterioara care se crede ca ar fi capela Sf. Gheorghe mentionata in documente si databila, dupa cercetarile arheologice in sec. XIV.

Una din cladirile de locuit dateaza din anul 1562, in urma unei inscriptii gasite pe aceasta.
Cetatea Rasnov pastreaza majoritatea curtinelor si tunurilor care se datoreaza diferitelor etape medievale si moderne ale cetatii, fiind capabila de-a lungul multor secole sa supravietuiasca numeroaselor atacuri, protejand timp de peste 500 de ani viata si bagatiile locuitorilor din Rasnov si din comunele invecinate.

Cetatea Rasnov a fost o singura data nevoie sa accepte infrangerea si sa capituleze, acest lucru in vremea principelui Gabriel Batory, in anul 1612, din cauza lipsei de apa, deoarece trupele vrajmase au interceptat drumul spre un izvor tainuit din afara cetatii, de unde se aprovizionau cei din cetate.

In anul 1600 oamenii din armata lui Mihai Viteazu au fost primite in cetate dupa infrangerea lor de la Miraslau. Astfel se poate afirma ca zidurile cetatii impreuna cu muzeul ce se afla in incinta cetatii in prezent, redau viata nelinistita a locuitorilor pe aceste asezari de-a lungul a peste 500 de ani.