Cetatea de la Ineu este atestata documentar inca din anul 1295, construita in centrul unui cnezat romanesc. Istoria medievala a Ineului concorda cu trecutul cetatii, localizata pe Calea Traian, opera a arhitecturii Renasterii tarzii. Peste timp, importanta cetatii se mareste si a devenit centrul unui mare domeniu feudal, constituit din 51 sate.

Importanta reala a dobandit-o insa dupa 1541, in acelasi timp cu formarea Transilvaniei ca principat autonom si cand, impreuna cu Lugojul, Caransebesul, Oradea, a devenit un punct important pentru aparare in lantul vestic de aparare antiturc a celor trei tari romane. Ca si consecinta a victoriei de la Selimbar, in noiembrie 1599 cetatea a intrat sub stapanirea domnitorului Mihai Viteazul.

Cetatea de la Ineu era constituita, de fapt, din doua elemente: cetatea interioara cu doua nivele, ce a rezistat pana in prezent, este in forma de patrat, la colturi strajuita de patru bastioane circulare etajate, care permiteau actiunea eficienta a artileriei, chiar si azi putandu-se observa urmele unor deschizaturi adaptate pentru gurile de foc; al doilea eIement situat in exterior, la o distanta de cateva sute de metri, forma braul de ziduri din piatra, cu bastioane la colturi, tot in forma de patrat. Dintre acestea nu au ramas decat putine urme, printre care se evidentiaza ramasitele bastionului dinspre Crisul Alb, din gradina scolii. Zidurile erau inconjurate din trei parti de santuri cu apa, pe cea de a patra latura curgind Crisul Alb.

Dupa o scurta vreme de folosire de catre granicerii mureseni (1700 – 1745) cetatea a fost parasita, doar cea interioara fiind reparata prin anul 1870. In aceasta perioada Ineul devenea un important centru economic, politic si cuItural. Tot aici era o resedinta episcopala ortodoxa (secolele XVI – XVII), fiind un puternic centru cultural romanesc, unde se editau si carti. Pana in mijlocul secolului XVIII exista si o biserica, probabil construita din lemn, in care era un potir insemnat cu initialele "M.KO" (Matei Corvin) donatorul si pazitorul cu chipul lui de armura medievala, sculptat pe potir si chipul Mantuitorului pe cruce.