In anul 2001 Galeria permanenta Nagy Imre a fost redeschisa intr-un loc nou dupa ce isi desfasurase activitatea in incinta Bibliotecii Teleki intre anii 1959 - 1986.

Astfel publicului iubitor de valori spirituale originale i se pune la dispozitie posibilitatea meditarii asupra unui univers artistic ce inspira energii interioare. O experienta ce transcede toate conventiile avea sa marcheze puternic personalitatea maestrului Nagy Imre. Refugierea sa in intimitatea satului natal Jigodin, din zona Harghitei, refuzand necesitatiile unei vieti urbane, va conduce la cunoasterea unui mod specific de existenta in care pitorescul locului se imbina cu realitatile sociale. Totul va fi transpus intr-un mod original in vasta sa creatie. Cu un admirabil simt al spatiului a transpus elementele naturii in armonizari animate de vibratii lirice ori in cadente ritmice orientate spre vigoarea monumentalitatii.

Stapanind pana la virtuozitate modalitati tehnice diverse (acuarela, tempera, ulei), Nagy Imre va surprinde si eterniza bogatia de lumina si culoare din spatiul depresiunii Cicului. Adesea, in intimitatea cadrului natural, mereu proaspat si vital, strecoara fapturi umane asupra carora se revarsa reconfortant susurul apei, adierile vantului, reflexele vegetalului, chemarile imensitatii cosmice. Autodefinirile portretistice - care alcatuiesc un ciclu - ne releva prin fermitatea desenului si tensiunea culorilor, intransigenta caracterului, vigoarea firii si luciditatea gandului.

Nimic fastuos, nimic criptic si totusi atat de profund, de apropiat sufletului nostru. Cu un robust sentiment panteist cultiva increderea in rosturile pozitive ale vietii, definitorie pentru un creator iubitor de frumusete, adevar si esenta.