Manastirea Brancoveni este localizata la 20 kilometri sud-vest de orasul Slatina, la sud de Piatra-Olt, in apropierea soselei Slatina-Caracal (DN 64) si la 6 kilometri de halta Parascoveni, in comuna Brancoveni. Aceasta comuna este atestata documentar din vremea lui Mircea cel Batran (1386-1418). Membrii familiei de boieri Brancoveni au construit in secolul XVI ansamblul arhitectural Brancoveni, cu menirea de loc de refugiu. In anul 1570, jupanita Celea, bunica lui Matei Basarab, a ridicat aici o bisericuta din lemn, la care slujeau calugarii.

Din 1582-1583 este datata prima atestare documentara, cand Mihnea Turcitu intareste daniile facute anterior. Incepand cu 1634, Matei Basarab efectueaza lucrari de mare amploare pentru refacerea si transformarea ansamblului arhitectural, in vederea pregatirii sale pentru asigurarea unui bastion de aparare, in cazul unor operatiuni militare. Din vremea lui Matei Basarab se pastreaza turnul-clopotnita, spatioasele pivnite boltite, precum si zidul de aparare prevazut cu creneluri. Biserica actuala cu hramul "Sfantul Nicolae", a fost construita in in 1699 pe locul celei vechi de catre Constantin Brancoveanu. Tot el a ctitorit un an mai tarziu si biserica-bolnita.

Biserica mare a fost recladita in anul 1700 in stil brancovenesc, in forma de cruce, structurata in naos, pronaos si altar. Pridvorul este deschis, sustinut de opt coloane din piatra, dispuse in centru. Catapeteasma este cea originala, realizata din lemn, cu o sculptura bogat decorata si aurita; are o turla pe naos, iar usile sunt masive, din lemn de stejar sculptat, cu un modelaj bogat.
In pronaos sunt inmormantati tatal lui Constantin Brancoveanu, Papa Brancoveanu, mama si bunica lui, iar in pridvor este inmormantata jupanita Celea. Pictura este datata in 1837, autorii nefiind cunoscuti, bolnita a fost facuta in 1702 si a fost construita in plan triconc.

In perioada 1940-1959 a fost manastire de maici, dar apoi a fost desfiintata in timpul lui Gheorghiu-Dej si s-a infiintat aici un azil de batrani, dupa care a ramas pustie vreme de 20 de ani. Abia dupa 1980 cateva maici de la Manastirea Clocociov au venit aici si au inceput primele reparatii. Au fost efectuate lucrari ample de renovare. Cele doua biserici au fost consolidate si acoperite din nou cu tabla zincata. S-a recuperat o parte din terenul agricol ce apartinuse manastirii, s-au deschis drumuri de acces, slacurile au fost drenate iar dealurile acoperite cu livezi.

A fost amenajat un lapidariu model, in beciul cel mare de sub staretie, unde au fost adapostite uneori si sculpturi de la bisericile din Bucuresti. Muzeul manastirii detine coloanele manastirii Vacaresti, icoane din secolul XVIII, pietrele funerare ale lui Ghica Voda, Barbu Vacarescu si ale postelnicului Dumitrescu. Acest lacas de cult impresioneaza atat prin infatisare, cat si prin cultura ce o adaposteste intr-insul.