Legenda spune ca in vremuri vechi, Mihai Viteazul mergea calare pe Valea Oltetului si cand s-a oprit pentru odihna intr-un loc umbros, calul sau a lovit in pamant cu copita si de acolo a tasnit un izvor, caruia oamenii i-au spus Caluietul. Langa acel izvor, voievodul si ai lui sfetnici au hotarat sa construiasca o manastire.

Asa se spune ca a aparut Manastirea Caluiu, manastire strajuita de ziduri vechi, in care azi vietuiesc zece calugari. Primele date despre manastire sunt din secolul XVI, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, cand fratii Vlad Banul, Balica Spataru si Dumitru Parcalabu, stramosii Buzestilor au initiat ridicarea lacasului de cult. Manastirea a fost parasita multa vreme din cauza luptelor cu turcii si a pribegiei spre Transilvania a neamului Buzestilor. In 1588, constructia manastirii este reluata de capitanii Buzesti.

Mesterii adusi din Transilvania care s-au ocupat de lucrari au terminat constructia la 8 iunie 1588. Apoi manastirea a fost inconjurata de ziduri groase de aparare, iar pentru calugari au fost ridicate sapte chilii pe partea dreapta a intrarii in manastire, spre vest (sub acestea erau si beciurile) si sapte pe latura de est. In incinta manastirii existau si o trapeza, doua cuptoare mari de paine si o jimblarie.
Au fost construite case pentru musafiri in partea de sud. In mijlocul incintei se afla bisericuta, de o lungime de doar 15 metri si o latime de 6 metri, dar cu ziduri a caror grosime atinge aproximativ 1metru. Turla este inalta si ingusta si are 12 ferestre.

Bisericii i-a fost adaugat un pridvor la inceputul secolului XII, ce urma sa adaposteasca mormintele ctitorilor. In picturile de pe zidurile pridvorului apar pe latura de sud Radu Buzescu, cu sotia sa, Maria si Matei Basarab cu doamna Elina, pe partea de nord. In picturile din partea de vest a pronaosului apar doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul si fratii Buzesti, Preda, Radu, Stroe, cu jupanitele lor.
Aproape de intrarea in pronaos, la sud-vest si la nord-vest, sunt portretele lui Mihai Viteazul si Petru Cercel, fratele sau. Cei doi tin in mana cate o cruce si o naframa. Din piesele de valoare daruite manastirii de-a lungul timpului mai sunt pastrate numai icoanele catapetesmei si pomelnicul-tripti, din anul 1825 si clopotele donate bisericii, in 1588, de catre Radu Buzescu.