Situata la 6 km de comuna Niculitel, in judetul Tulcea, Manastirea Cocos este asezata intr-un loc retras, la poalele unui deal invaluit in mireasma padurilor de tei.
Conform legendei, numele acestui lacas bisericesc a fost dat de calugari care au auzit intr-o noapte cantecul unui cocos salbatic insotit de o bataie de toaca. Acestia spun ca acest cantec se mai aude si astazi, uneori.

Manastirea Cocos este un monument istoric si un foarte important asezamant monahal din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului. Manastirea este un loc permanent de pelerinaj, prielnic reculegerii duhovnicesti, un colt de rai pe pamantul dobrogean de sub dealul zis al Cocosului.

Din primele veacuri crestine Manastirea Cocos primeste mostenirea unor vechi traditii monahale, prin participarea la primul Sinod ecumenic din anul 325 a unui Episcop de la Tomis. In anul 1833, trei calugari romani, respectiv Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, trecatori pe la Sf. Munte Athos, doritori sa intemeieze o manastire pe pamantul romanesc dintre Dunare si Mare, (aflat pe atunci sub stapanire otomana), ajung sa procure o bucata de pamant langa dealul Cocosului de la o musulmanca. Acestia construiesc cu incuviintarea organelor locale musulmane, un asezamant de rugaciune din nuiele lipit cu pamant si adaposturi.

In anul 1841, manastirea intra in evidenta legala a Imperiului Otoman, recunoscuti fiind, Visarion, Gherontie si Isaia ctitori a ceea ce avea sa devina Manastirea Cocos, centrul spiritual al romanilor din Dobrogea. Langa bisericuta din nuiele, in anul 1853 se pune temelia unei noi biserici din piatra si caramida. Ambele dainuie pana in 1910 cand, nemaiputand fi consolidate sunt demolate, spre a se incepe la 1 septembrie 1911, sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu, ridicarea bisericii mari ce este terminata in toamna anului 1913. Aceasta a fost pictata in stil neo-bizantin, de catre pictorul italian F. de Biasse. In jurul anilor 1870, este realizata o clopotnita monumentala, inalta de 30m. Sunt construite chiliile dinspre vest, in stil oriental, cu pridvor si cerdac si invelite cu olana, refacute si proclamate, in 1959, monument istoric.

Astazi, crestinii ortodocsi, neclintiti de doua mii de ani vin si se inchina la Manastirea Cocos, sarutand racla sfintilor patru Mucenici, spre a gasi pacea si linistea sufletului.