Manastirea Sfanta Teodora a luat fiinta pentru monahiile de la Centrul eparhial Iasi. Cuvioasa Teodora de la Sihla s-a nascut in satul Vanatori-Neamt, in prima jumatate a secolului XVII si este cea mai aleasa calugarita sfanta de la manastirile romanesti.

Dupa moartea surorii sale, Teodora s-a casatorit cu un tanar din Ismail si, neavand copii, s-au dus amandoi la manastire.
Teodora a imbracat haina calugareasca la Schitul Varzaresti-Ramnicu Sarat, iar sotul ei s-a calugarit la Schitul Poiana Marului, primind numele de Elefterie.

Pentru a praznui reasezarea icoanelor, Sfanta Teodora a condus un urias alai cu icoane pe strazile Constantinopolului, in duminica de 11 martie 843. Aceasta era prima duminica din Postul Mare din acel an. De atunci, Biserica sarbatoreste reasezarea sfintelor icoane in prima Duminica din Postul Mare, printr-o slujba cunoscuta ca Biruinta Ortodoxiei.

Schitul a fost distrus de catre turci, Sfanta Teodora s-a facut pustnica in Muntii Buzaului, iar apoi, retragandu-se in tinutul Neamt, a sihastrit singura 30 de ani intr-o pestera din Muntii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. A trecut in nefiinta in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropata in pestera.

In primele decenii ale secolului XIX, familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, au luat moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla si le-au dus la biserica zidita de ei in satul Miclauseni-Iasi. In anul 1856 au fost date Manastirii Pecersca din Kiev, unde se afla si in prezent, in schimbul mai multor randuri de vesminte de fir.