Situata la o altitudine de 800 m, in calcare triasice, Pestera Poarta lui Ionele se gaseste pe versantul drept al Vaii Ordancusa. Accesul spre Pestera Poarta lui Ionele se face prin Valea Ariesului, din comuna Garda de Sus, urmand cale de 2,5 km drumul forestier ce porneste din centrul comunei spre Pestera Scarisoara pe Valea Ordancusa.

Inca din 1857, pestera este semnalata de J. Vass, iar in 1921 este explorata de P. Chappuis, R. Jeannel si Emil Racovita. In anul 1986 in timpul filmarilor pentru lung metrajul "Flacari pe comori" in regia lui Nicolae Margineanu, cascadorul speolog Viorel Roru Ludusan studiaza a doua intrare in pestera.

In film a fost introdusa o secventa din acest loc. In timpul explorarilor din pestera vecina, in anul 1988, membrii Alpin Speo Club Polaris Blaj, la o tura de incalzire se catara pe un horn de la capatul pesteri si dezvaluie Galeria Superioara. In acest sens Viorel Ludusan intocmeste o harta detaliata a pesterii. Tot acestia, in anul 1989, infaptuiesc amenajarea turistica a pesterii.

Din Pestera Poarta lui Ionele ies apele ce se pierd in ponoarele si dolinele de pe valea oarba dintre Iapa (Dealul Frumos) si catunul Mununa. Aceasta a fost demonstrata de colorarile cu fluoresceina, realizate de speologii clujeni. Este apa identica ce trece prin Pestera-aven Ghetarul de sub Zgurasti care se gaseste la 130 m. distanta.

Apa saturata cu calcar dizolvat precipita pe distanta dintre pestera si varsarea in Ordincusa, 150 m mai jos si alcatuieste minunate cascade de travertin si gururi.

Accesul in pestera se realizeaza printr-un portal inalt de 15 m. Intalnim izbucul sub peretele stang activ tot timpul anului, dupa primii 10 m, coborand panta de grohotis. La 50 m de la intrare, galeria pesterii vireaza la stanga. Urmeaza o cascada care se urca usor datorita aderentei podelei, care este de fapt un perete vechi de gura. Galeria e foarte inalta de respectiv 32 m.

Pestera isi mentine profilul avand podeaua acoperita de pietris sau bazine de tip gur. Dupa 20 m apare un nou cot de 90 grade la stanga. La capatul galeriei se coboara spre fundul unui lac periodic, de obicei sec. In momentul topirii zapezii sau cand ploua puternice, aici apare un puternic curent de apa care inunda intreaga podea a pesterii de la acest nivel. Daca la ultimul cot excaladam marele dom de pe partea dreapa, dupa 12 m. ajungem in galeria superiora. Este mult mai stramta si urca in trepte. Descoperim aici si cateva formatiuni modeste, stalctite, stalacmite, scurgeri parietale.