Aflat pe teritoriul comunei Poiana Stampei, Rezervatia Tinovul Mare are o suprafata de 675 ha. Aceasta prezinta un interes stiintific deosebit deoarece aici s-au pastrat, sedimentat relicve din diverse epoci climaterice vechi de zeci de milenii si este deasemenea cea mai mare rezervatie de turba din Romania.

In comunei Poiana Stampei, strajuita de dealurile Smida, Casoi, Ciungii Chiperenilor, in stanga soselei nationale Vatra Dornei - Bistrita , se gaseste Rezervatia Tinovul Mare. Prin traversarea unui pod de lemn peste paraiasul Casoi, se poate patrunde in Tinov.
Situat la o altitudine medie de 880 m, acest tinov, declarat monument al naturii in 1955, este strabatut de un pod de lemn lung de 900m care permite vizitarea rezervatiei.

Aciditatea straturilor de muschi care a permis pastrarea nealterarata a polenului depus in straturile de turba de-a lungul zecilor de ani, reprezinta importanta stiintifica a acestei rezervatie. Analizele sporopolenice pot determina evolutia in timp de la formarea turbariilor de acum cateva mii de ani.

Solul si apa sunt puternic acide, colorate cu nuante gradate de brun, predominand acizii humici si humirici. In acest sens flora bacteriana lipseste in totalitate, datorita aciditatii si lipsei de oxigen. Dintre analizele si studiile efectuate de Emil Pop, au reiesit urmatoarele succesiuni de vegetatie :

• faza molid-fag-brad din subatlanticul rece si umed, faza fagului fiind cea mai recenta;
• faza de pin cu molid, cu urme de alun si stejaris mixt (cu ulm si tei), putin reprezentata ca faza de trecere din borealul timpuriu;
• faza molid-carpen, acesta atingand maximul de uscaciune de la sfarsitul meridionalului, trecand in subatlantic;
• faza molid-alun-stejaris mixt cu preponderenta molidului, cuprinzand timpul calduros postglacial si boreal pana la meridional;
• faza de pin amestecat cu molid, partial salcie si mesteacan, in perioada preboreala.

Gratie permanentizarii timpului calduros, tinoavele au inceput sa ia nastere in postglacial, cand la altitudini de peste 800 m cadeau destule precipitatii pentru a alimenta sfragnetele vechi. Acesata metoda de geneza a fost posibila prin colmatarea unei mlastini entrofe de catre muschi (Sphagnum).

Fauna, pe langa reprezentantii caracteristici zonei montane, este caracterizata de unele relicte cu areal foarte indepartat: Groenlanda, Scotia, Extremul Orient, cum ar fi Macrobiatus dubrus - necunoscut in Europa Centrala si sudica, o furnica (Fornica fusca picea) si paianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum si Drasodes margaritella.

Flora erbacee este alcatuita din specii acidofile: feriga (Dryopteris cristata), merisorul (Vaccinium vitis-idea), afinul (Vaccinium myrtilus), rachiteaua (Vaccinium oxicocos), ruginarea (Andromeda polyfolia), vuietoarea (Empetrum nigrum ), rogozul (Carex pauciflora), iar dintre muschi - Saphagnum wulfianum - relict arctic si subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip finlandic.

In prezent, specia lemnoasa dominanta in Tinovul Poiana Stampei este pinul silvestru (Pinus silvestris forma turfosa) care vegeteaza greu, ajungand la diametre cuprinse intre 10-22 cm la varste de circa 100 ani, mesteacanul pufos ( Betula pubescens) si unii hibrizi (Betula hybrida, Betula warnstorffii), precum si specii ca scorusul, plopul tremurator si molidul (care alcatuiesc zona de protectie).

Asadar, tinoavele oligotrofe conserva atat speciile relicte cat si pe cele actuale punand in lumina procesul evolutiv al speciilor de-a lungul anilor. Ele sunt o marturie a trecerii timpului, existenta lor fiind extrem de valoroasa pentru studiul succesiunii speciilor cat si pentru exploatarea rationala a turbei pentru calitatile sale deosebite (curative, izolator, turba medicinala, ingrasamant pentru flori etc.).