Ocna Sibiului este o statiune turistica localizata in judetul Sibiu, in partea de sud a Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea paraului Visa, intr-o regiune imprejmuita de paduri de stejari seculari si cu un subsol bogat in sare.
Prima statiune balneara a luat fiinta aici in anul 1845 si, de atunci, Ocna Sibiului si-a atras renumele datorita lacurilor heliotermice care s-au format pe locul unor vechi mine de sare surpate.

Pe masivul de sare sunt mai multe lacuri sarate, pe foste ocne prabusite, multe din ele avand o concentratie de sare de 260 grame/litru. Lacul Avram Iancu (fosta mina "Grosse Grube", "Ocna Mare"), are o adancime de 132,5 m si este considerat cel mai adanc lac antropogen din Romania.
Climatul temperat, temperatura anuala mult peste media din aceasta zona a tarii, aerul bogat in aerosoli si renovarile strandului, au adus iarasi statiunea la faima din trecut.

Ocna Sibiului prezinta si interes arheologic dupa ce au fost descoperite aici unelte din epoca bronzului (1900-800 i.C.), ce sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Cupola masivului de sare este de forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mica de 0,6 km. Desi sarea de la Ocna Sibiului a fost indelung exploatata minier (din perioada romana, pana in anul 1932), adancimea masivului nu se stie pana in prezent, fiind apreciata la cca 1-1,2 km.

Zacamantul de sare a fost exploatat inca din timpul romanilor, dupa care s-a continuat exploatarea, ducand la formarea unor mari caverne subterane, ce prin prabusirea lor au format mai multe lacuri: Horea, Closca, Crisan, Inului (Ocna Iosif), Poporului, Avram Iancu (Grosse Grube, Ocna Mare), Lacul fara fund (Ocna Francisc), Ocnita (Kleine Grube, Ocna Mica), Sf. Ion (Ocna Sf.Ion, Ocna Ioan Nepomuk), Sf. Ignat, Dulce, Brancoveanu, Matelor, Trestiilor, Austel, Vrajitoarelor.

Zece dintre aceste lacuri au apa sarata, iar patru lacuri apa dulce, doua lacuri disparand in ultimele decenii, prin colmatare (Lacul Trestiilor si Lacul Austel). "Lacul fara fund" are o suprafata de 0,2 ha, fiind declarat rezervatie naturala. Are o adancime de 34,5 m, un diametru de 50 m, forma este ovala si a luat nastere prin prabusirea in anul 1775 a ocnei Francisc. O trasatura caracteristica a lacurilor sarate este stratificatia apei, salinitatii si temperaturii.

La suprafata lacului se afla o panza de apa dulce permanenta, iar in adancime se gaseste stratul de apa sarata care acumuleaza permanent caldura. O fauna specifica mediului salin populeaza apele lacului, iar pe mal se dezvolta o flora halofita bogata. Diferenta de temperatura si salinitate este utilizata in scopuri terapeutice.