Salina Turda - este situata in zona Durgau-Valea Sarata din Turda. Intrarea in Salina se face din strada Salinelor 54A (cartierul Turda-Noua), prin galeria de acces Franz Josef.

Zacamintele de sare din Ardeal s-au format cu 13,5 milioane de ani in urma, intr-o mare cu adancime mica, unde era un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se intinde peste tot in subsolul Transilvaniei, cu o grosime de circa 400 metri. Au fost exploatate sistematic in decursul timpului la Ocna Dej, Cojocna, Turda, Ocna Mures, Ocna Sibiului si Praid.

Straturile groase de sedimente ce s-au depus apoi deasupra, cu o greutate foarte mare stratul maleabil de sare, care a cautat zone mai slabe ale scoartei terestre la marginea Transilvaniei, unde a iesit sub forma unor ciuperci cu inaltimi de peste 1.000 metri, ajungand chiar si pana la suprafata pamantului. La Turda ciuperca de sare are o inaltime de aproximativ 1200 metri.

Exista dovezi arheologice sigure privind exploatarea sarii la Durgau-Turda, din perioada preromana (50 i.C.-106 d.C.). Sarea la Durgau a fost exploatata de catre romani (106-274 d.C.) in camere piramidale de 17-34 metri adancime si 10-12 metri in latime.
Romanii au mai exploatat si masivul de sare invecinat masivului de sare de la Durgau, de la Baile Romane (in zona actualului strand).

Primul document cunoscut pana in prezent cu referire la sarea de la Turda, este cel emis de catre cancelaria maghiara in anul 1075, in care este mentionata vama ocnelor de sare de la Turda .
Acest punct de vama se afla in apropierea fostului pod roman (folosit pe tot timpul Evului Mediu, pana la sfarsitul secolului XVIII), pe locul asezarii fortificate de mai tarziu denumita Szentmiklos (Sf. Nicolae).

In secolele XV-XVII, au fost deschise la Durgau un numar de 4 ocne subterane, in timpul stapanirii maghiarilor a Salinei de la Turda:
Mina Horizont (sinonim Nagydorgo = Durgaul Mare),
Mina Katalin,
Mina Felso-Akna (sinonime, in ordine cronologica: Obere Grube = Ocna de Sus si Karoline = Carolina) si
Mina Iosif (Joseph).

In secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgau un numar de 5 ocne subterane, in timpul dominatiei austriece a Salinei de la Turda: Mina Anton (probabil denumita asa dupa Sf.Anton), Mina Tereza (Maria Theresia), Mina Cojocneana (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumita in 1889, dupa sinuciderea printului austriac Rudolph, in Mina Nicolae, dupa care a reluat vechiul nume Rudolph) si Mina Ghizela (Gisela).

In 1690, au fost incepute lucrarile de deschidere a Minei Tereza, in forma de clopot. Apoi au urmat alte 2 ocne de sare in forma de clopot (Anton si Cojocneana), apoi 2 ocne cu profil modern trapezoidal (Rudolf si Ghizela).

Exploatarea sarii din Salina Turda a fost oprita definitiv in 1932, din cauza cantitatii mici si a calitatii primitive a dotarii tehnice, a randamentului scazut si a concurentei altor saline din Ardeal.

Salina Turda s-a deschis din nou in anul 1992 (in scop turistic si curativ) si se poate vizita pe tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Tereza, Iosif, si Rudolf.

Aici se afla inca utilajele medievale bine conservate din mina (unice in Europa), precum: fieraria, moara de sare si crivacul. De asemenea, se pot vedea Altarul, cioplit in peretele de sare si Scara Bogatilor, o scara lucrata filigranat in lemn.