Cultura Cucuteni-Tripolie face parte din protoistoria Europei, fiind raspandita pe aproape 350.000 kmp in partea de est a Romaniei, Republica Moldova, vestul Ucrainei intre inceputul mileniului IV B.C. si jumatatea mileniului III B. C. Ceramica pictata este specifica culturii Cucuteni-Tripolie, descoperirile facute la Cucuteni, Poduri, Dumesti, Izvoare, Tarpesti, Draguseni se gasesc la Muzeul de Arta Eneolitica din Piatra Neamt sau in Muzeele de Istorie din Vaslui, Bacau si Iasi.

Cultura Cucuteni-Tripolie s-a dezvoltat in aceeasi perioada cu dezvoltarea culturilor Gumelnita si Petresti. In spatiul cultural romanesc s-a stabilit denumirea de 'cultura Cucuteni', iar pentru spatiul cultural ucrainian se sustine denumirea de 'cultura Tripolie'.
Problemele aparute din cauza conservarii monumentului funerar princiar geto-dacic sunt urmarea modului de interventie, din momentul cercetarii arheologice si pana in anul 1989, interventii care nu au tinut cont de principiile conservarii preventive.

Ansamblul arhitectural a fost in totalitate decopertat de stratul subtire de humus depus de-a lungul timpului, din care s-au lasat patru fasii transversale, drept martori. Dromos-ul a fost decopertat in intregime, iar opus acestuia s-a decopertat o parte ravasita din cauza luptelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, folosindu-se solutia decaparii terenului pana la baza monumentului si lasand mai multi martori cilindrici din solul antic, care la partea superioara pastreaza pietre din mantaua tumulului, pentru a prezenta modul de realizare a tumulului.

Aceasta solutie nu este prea bine aleasa, deoarece induce vizitatorilor o stare de deruta, care nu isi dau seama de rolul martorilor. De asemenea, in centrul incintei de piatra s-a pastrat un martor paralelipipedic, pentru a arata modul de umplere a mormantului cu pamant si pietre si inaltimea maxima a tumulului, martor a carui menire nice ea nu este prea bine inteleasa de catre vizitatori.

Constructia ridicata in jurul mormantului, cu scopul de a proteja monumentul, a creat insa un microclimat, care nu este cel mai propice. Vara, din cauza efectului de sera, temperatura si umiditatea ating valori mari, iar iarna, spatiul nefiind incalzit, temperatura este cu mult sub zero grade Celsius; de asemenea, din cauza constructiei muzeului a disparut orice posibilitate de umectare prin precipitatii. Toate acestea au produs deteriorarea monumentului, au aparut mari fisuri in martori si unele pietre din structura incintei s-au prabusit.