Este unul dintre cele mai renumite monumente ale orasului Sibiu. Din punct de vedere etimologic, Turnul Sfatului se numeste astfel deoarece apara poarta de intrare in cea de a doua incinta, situata in imediata apropiere a cladirii ce adapostea primaria Sibiului, mentionata in documente la 1324 (Piata Mica Nr. 31, azi refacuta).

Turnul Sfatului, in forma sa actuala, se ridica pe inaltimea a sapte etaje retrase succesiv, avand fatadele marcate prin deschideri inguste de forma unor metereze. La parter are o ampla trecere boltita. Accesul in interior este posibil printr-o usa de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scari spiralate, se ajunge la etajele superioare. Gratie mai multor faze de constructie a rezultatul edificiul actual. Acesta a fosst suprainaltat si chiar inglobat unui grup de cladiri. Probabil, din constructia initiala s-a pastrat, doar nucleul construit pana la inaltimea primului etaj.

Plasarea relativa a turnului corespunde edificarii celei de a II-a incinte fortificate, adica perioadei cuprinse intre 1224 si 1241. In urma unui recent sondaj arheologic care a relevat si existenta unui zwinger (dublare a zidurilor la o distanta de cea. 11 metri), in santul de aparare al acestei incinte, a fost descoperita o moneda emisa de Andrei al II-lea (1205 -1235).

Turnul Sfatului este cu putin ulterior edificarii santului de aparare. Lucrari ample de reconstructie s-au realizat in anii 1586 - 1588, dupa ce in 17 februarie 1585 s-au daramat etajele superioare, in timp ce pictorul Johann David zugravea bolta. Dupa ce a fost reparat de mai multe ori in secolul al XVIII-lea, turnul Sfatului a suportat demersuri radicale in partea superioara. Acoperisul piramidal, format din patru turnulete fiale in colturi,Turnul Sfatului redat de pictorul Franz Neuhauser junior in acuarela sa Targul anual de la Sibiu, a fost inlocuit In 1824 cu cel actual.

Incastrate in contraforturile fortificatiei, reliefurile cu lei atribuite anterior repertoriului romanic, trebuie sa mentionam ca tratarea volumelor si mai ales realizarea realista a detaliilor pledeaza pentru incadrarea celor doua sculpturi in perioada renasterii (ultima treime a secolului al XVI-lea).