Turnul a apartinut fostei Biserici Sfantul Nicolae si reprezinta cel mai vechi vestigiu al orasului Lugoj. Biserica Sfantul Nicolae a fost intemeiata intre secolele XIV-XV pe locul unei foste biserici de lemn. Dupa o indelungata degradare, biserica a fost restaurata complet in anul 1726 de catre localnici cu sprijinul lui Ioan Rat, administratorul sef al districtelor Lugoj, Caransebes si Lipova. Odata cu aceasta restaurare este construit si un turn pe latura de vest, avand un fundament din caramida, si arhitectura baroca la capiteluri.

Cel mai vechi inventar al Bisericii Sfantul Nicolae dateaza din anul 1775 si mentioneaza numeroase obiecte si carti prezente in acel timp in biserica. In dotarea bisericii existau la acel moment 14 carti din care doar 9 sunt amintite in inventar: Evanghelie (1746), Liturghier (1767), Apostol (1743), Biblie (1688), Pravila (1652), Octoih (1774), Noul Testament (1648). Cartile atestau faptul ca slujbele se tineau deja in limba romana. De asemenea, inventarul atesta prezenta podoabelor liturgice, a vaselor de argint, lemn fier sau aurite, a crucilor invelite in metal, precum si 2 clopote.

Documente din secolul XVII atesta importanta slujitorilor altarului pentru Biserica Sfantul Nicolae, amintind de protoprezbiterul Lugojului in anu 1717 si de protopopii Spasoe, in 1751 si Petru Popovici in anul 1778. Cimitirul din jurul bisericii este cel mai vechi din Lugoj, aparand in documente inca din anul 1791. Acesta avea numeroase cavouri subterane si o gropnita sub biserica.
Odata cu dorinta de a ridica o noua biserica, viitoarea Catedrala Ortodoxa Adormirea Maicii Domnului, autoritatile lugojene afirma necesitatea unui alt cimitir in afara orasului, cerere ce nu a fost acceptata.

In anul 1837 se decide ca biserica sa ramana in proprietatea locuitorilor de religie greco-ortodoxa. Astfel, intre anii 1843-1854, lugojenii hotarasc construirea unei catedrale in centrul istoric al orasului. Biserica Sfantul Nicolae este demolata in anul 1879, mentinandu-se doar turnul-clopotnita.